Complementul indirect și complementul prepozițional

Lecție despre complementul indirect (cui?) și complementul prepozițional (despre cine?, la ce?), cu exemple și deosebirea față de complementul direct.

Complementul indirect — lecție completă

Complementul indirect este partea secundară de propoziție care arată cui i se atribuie acțiunea — beneficiarul, destinatarul sau cel vizat de acțiune. Determină un verb și răspunde la întrebarea cui?, stând în cazul dativ.

„I-am dat elevului o carte." — cui i-am dat? elevului → complement indirect.

Prin ce se exprimă

Parte de vorbire	Exemplu
Substantiv în dativ	I-am mulțumit profesorului. / Le-am scris bunicilor.
Pronume personal neaccentuat	Îi dau cartea. / Le spun adevărul. / Mi-a plăcut filmul.
Pronume personal accentuat	Lui îi place muzica. / Ție ți-am adus un cadou.
Numeral în dativ	Le-am mulțumit amândurora.

Ca și complementul direct, complementul indirect este adesea dublat prin pronume neaccentuat: I-am dat elevului — cele două forme alcătuiesc același complement.

Complementul prepozițional (programa nouă)

Programa actuală desparte de complementul indirect construcțiile cu prepoziție care determină un verb, fără a fi circumstanțiale — acestea formează complementul prepozițional:

Vorbesc despre film. — despre ce vorbesc?
Mă gândesc la vacanță. — la ce mă gândesc?
Mă mândresc cu rezultatul. — cu ce mă mândresc?
Se teme de întuneric. — de ce se teme?

Întrebările lui: despre cine/ce?, la cine/ce?, cu cine/ce?, de cine/ce? — substantivul stă în acuzativ, cu prepoziție cerută de verb. În manualele mai vechi, aceste construcții erau incluse tot la complementul indirect.

Deosebirea de complementul direct și de atribut

Construcția	Întrebarea	Ce determină	Funcția
Văd elevul.	pe cine? ce?	verbul văd	complement direct (acuzativ)
I-am dat elevului.	cui?	verbul am dat	complement indirect (dativ)
Cartea elevului* e nouă.*	a cui?	substantivul cartea	atribut substantival genitival

Formele de genitiv și dativ coincid (elevului), de aceea întrebarea și cuvântul determinat fac diferența: „cui?" + verb → complement indirect; „al/a/ai/ale cui?" + substantiv → atribut.

Model de analiză

„Le-am povestit colegilor despre excursie." — le- + colegilor: complement indirect exprimat prin substantiv comun în dativ, anticipat prin pronumele neaccentuat le; despre excursie: complement prepozițional (despre ce am povestit?), substantiv în acuzativ cu prepoziția despre.

Greșeli frecvente

❌ „cartea elevului" analizat drept complement indirect fiindcă seamănă cu „i-am dat elevului". ✅ Determină un substantiv și răspunde la „a cui?" → atribut genitival.
❌ Îi văd pe stradă. (când vrei să spui că îi zărești) ✅ Îi văd este corect pentru complement direct plural masculin; nu confunda formele: îi = CD plural („pe ei") sau CI singular („lui/ei") — contextul decide.
❌ Care i-ai spus? ✅ Căruia i-ai spus? — pronumele își schimbă forma în dativ.
❌ „Mă gândesc la vacanță" → circumstanțial de loc (are „la"). ✅ „La vacanță" nu arată locul, ci obiectul gândirii → complement prepozițional.

Întrebări frecvente

Ce este complementul indirect?

Complementul indirect este partea secundară de propoziție care arată cui i se atribuie acțiunea, adică beneficiarul sau destinatarul ei. Răspunde la întrebarea „cui?" și stă în cazul dativ: I-am dat elevului o carte. — cui i-am dat? elevului.

Prin ce se exprimă complementul indirect?

Prin substantiv în dativ (i-am mulțumit profesorului), prin pronume personal neaccentuat (îi dau, le spun) sau accentuat (lui îi place), și prin numeral în dativ (le-am scris amândurora).

Ce este complementul prepozițional?

În programa nouă, construcțiile cu prepoziție care determină un verb și nu sunt circumstanțiale — vorbesc despre film, mă gândesc la vacanță, mă mândresc cu rezultatul — formează complementul prepozițional. Răspunde la întrebări ca „despre cine/ce?", „la cine/ce?", „cu cine/ce?".

Cum deosebesc complementul indirect de atributul în genitiv, dacă formele coincid?

Verifică întrebarea și cuvântul determinat: „cartea elevului" — a cui carte? determină substantivul cartea → atribut genitival; „i-am dat elevului" — cui i-am dat? determină verbul am dat → complement indirect în dativ.