Complementul direct — întrebări și exemple
Complementul direct — lecție completă
Complementul direct este partea secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acțiunea verbului. Determină un verb tranzitiv (un verb care acceptă întrebarea „ce?": a citi, a vedea, a scrie, a mânca) și răspunde la întrebările:
- pe cine? — Îl văd pe Ion.
- ce? — Citesc o carte.
Prin ce se exprimă
| Parte de vorbire | Exemplu |
|---|---|
| Substantiv fără „pe" (obiecte) | Am cumpărat pâine. / Văd un film. |
| Substantiv cu „pe" (persoane) | Am văzut-o pe Maria. / Îl aștept pe bunicul. |
| Pronume personal neaccentuat | Îl văd. / Te ascult. / O cunosc. |
| Pronume accentuat cu „pe" | Pe el îl cred. / Pe cine cauți? |
| Numeral | I-am chemat pe amândoi. |
| Verb la mod nepersonal | Am terminat de scris. / Pot a înțelege. |
Complementul direct stă întotdeauna în cazul acuzativ, fără prepoziție sau cu prepoziția pe.
Dublarea prin pronume neaccentuat
În limba română, complementul direct este adesea anticipat sau reluat printr-un pronume personal neaccentuat — cele două forme alcătuiesc împreună același complement direct:
- Reluare (complementul stă înaintea verbului): Pe Maria am văzut-o ieri. / Cartea am citit-o repede.
- Anticipare (pronumele vine înaintea complementului): L-am întrebat pe profesor.
Deosebirea de subiect
Întrebarea „ce?" poate întreba și pentru subiect, de aceea nu te baza doar pe întrebare. Fă proba:
- Găsește predicatul și întreabă cine face acțiunea? — acela este subiectul.
- Ce rămâne după verbul tranzitiv și suferă acțiunea este complementul direct.
„Vântul a trântit ușa." — cine a trântit? vântul (subiect); ce a trântit? ușa (complement direct).
Model de analiză
„Pe colegul meu l-am ajutat la teme." — pe colegul + l-: complement direct exprimat prin substantiv comun în acuzativ cu prepoziția pe, reluat prin pronumele personal neaccentuat l-; determină verbul tranzitiv am ajutat.
Greșeli frecvente
- ❌ Am văzut Maria la școală. ✅ Am văzut-o pe Maria la școală. — la nume de persoane, „pe" (și de regulă dublarea) este obligatoriu.
- ❌ Am chemat pe băiatul. ✅ L-am chemat pe băiat. — după „pe", substantivul comun stă de obicei nearticulat, iar pronumele de dublare nu trebuie omis.
- ❌ „Copacul" din „Furtuna a rupt copacul" analizat ca subiect fiindcă răspunde la „ce?". ✅ Subiectul este furtuna (face acțiunea); copacul suferă acțiunea → complement direct.
- ❌ Orice „pe" → complement direct. ✅ „Cartea este pe masă" — „pe masă" răspunde la „unde?", deci este circumstanțial de loc.