Atributul — feluri și exemple

Lecție despre atribut: adjectival, substantival (genitival, prepozițional), pronominal și adverbial, cu întrebările și exemple pentru clasele V–VIII.

Atributul — lecție completă

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia (pronume, numeral). El aduce informații despre obiectul denumit: cum este, al cui este, câte sunt.

Răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți?, câte? — puse întotdeauna de la substantivul determinat.

„Fata harnică a terminat tema." — care fată? harnică → atribut.

Felurile atributului

Atributul se clasifică după partea de vorbire prin care se exprimă:

Fel	Prin ce se exprimă	Întrebarea	Exemplu
Adjectival	adjectiv (se acordă cu substantivul)	care? ce fel de?	fată frumoasă, copil silitor, acea carte
Substantival genitival	substantiv în genitiv	al/a/ai/ale cui?	cartea elevului, casa bunicilor
Substantival prepozițional	substantiv cu prepoziție (în acuzativ)	ce fel de? care?	casa de piatră, ceașca de ceai, drumul spre munte
Pronominal	pronume (de obicei în genitiv sau cu prepoziție)	al/a/ai/ale cui? care?	cartea lui, părerea fiecăruia, cadoul de la ea
Adverbial	adverb	care? cum?	mersul agale, ziua de azi, casa de acolo
Verbal	verb la mod nepersonal (infinitiv, supin, gerunziu)	care? ce fel de?	dorința de a învăța, mașină de spălat, coșuri fumegânde

Observații utile

Atributul adjectival se acordă cu substantivul determinat în gen, număr și caz: băiat cuminte — fată cuminte — copii cuminți.
Un substantiv poate avea mai multe atribute: rochia albastră de mătase a mamei.
Numeralul cu valoare adjectivală este tot atribut: doi copii, a treia încercare — câți? care?
Nu confunda atributul substantival genitival cu complementul indirect în dativ: formele coincid, dar atributul determină un substantiv, complementul — un verb.

Model de analiză

„Cartea nouă a colegului stă pe raftul de sus."

nouă — atribut adjectival (care carte?), exprimat prin adjectiv acordat cu substantivul cartea;
a colegului — atribut substantival genitival (a cui carte?), substantiv comun în genitiv;
de sus — atribut adverbial (care raft?), adverb cu prepoziție.

Greșeli frecvente

❌ „cartea elevului" → complement, pentru că răspunde la „cui?". ✅ Întrebarea corectă este „a cui carte?" — determină substantivul cartea, deci este atribut substantival genitival.
❌ Dezacordul atributului adjectival: „niște flori frumoase" dar „băieți silitori" scrise „băieți silitoare". ✅ Adjectivul se acordă în gen și număr cu substantivul.
❌ A crede că atributul poate determina un verb. ✅ Cuvântul care determină un verb este complement — atributul determină numai substantive sau înlocuitori ai lor.
❌ „casa de piatră" analizat ca circumstanțial (are prepoziție). ✅ Prepoziția nu decide funcția: de piatră determină substantivul casa (ce fel de casă?), deci este atribut substantival prepozițional.

Întrebări frecvente

Ce este atributul?

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv (sau un înlocuitor al lui) și răspunde la întrebările „care?", „ce fel de?", „al/a/ai/ale cui?", „câți?", „câte?": fata frumoasă, cartea elevului, doi copii.

Care sunt felurile atributului?

După partea de vorbire prin care se exprimă, atributul poate fi: adjectival (fată frumoasă), substantival genitival (cartea elevului), substantival prepozițional (casa de piatră), pronominal (cartea lui), adverbial (mersul agale) și verbal (dorința de a învăța).

La ce întrebări răspunde atributul?

La întrebările puse de la substantivul determinat: care? (fata care? cea înaltă), ce fel de? (casă ce fel de? de piatră), al/a/ai/ale cui? (cartea a cui? a elevului), câți/câte? (câți copii? doi).

Cum deosebesc atributul de complement?

Verifică ce cuvânt determină: atributul determină întotdeauna un substantiv, complementul determină un verb. În „cartea elevului", elevului determină substantivul cartea → atribut; în „i-am dat elevului", elevului determină verbul am dat → complement indirect.