Omonimele — definiție, feluri și exemple

Ce sunt omonimele, prin ce se deosebesc de cuvintele polisemantice și ce sunt omofonele. Exemple și explicații pentru clasele V–VIII.

Omonimele

Omonimele sunt cuvinte care au aceeași formă (se scriu și se pronunță identic), dar au sensuri complet diferite, fără nicio legătură între ele. Asemănarea de formă este o simplă coincidență.

Exemple clasice de omonime

Cuvânt	Sensul 1	Sensul 2
bancă	scaun lung în parc sau în clasă	instituție unde se păstrează bani
broască	animal care trăiește în baltă	mecanismul de închidere al ușii
leu	animal sălbatic, „regele animalelor"	moneda națională a României
toc	partea înaltă a pantofului	instrument de scris; ramă de ușă sau de fereastră
somn	starea de odihnă	pește de apă dulce
lac	întindere de apă	substanță lucioasă pentru vopsit

Verifică sensurile în propoziții: M-am așezat pe o bancă în parc. / Părinții au deschis un cont la bancă. Cele două „bănci" nu au nimic în comun în afară de formă.

Omonime lexicale

Omonimele din tabelul de mai sus sunt omonime lexicale: aparțin aceleiași părți de vorbire (toate sunt substantive) și se deosebesc doar prin sens. Sunt tipul de omonime cerut cel mai des la gimnaziu.

Omofonele — se aud la fel, se scriu diferit

Omofonele sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care se pronunță identic, dar se scriu diferit. Aici se ascund cele mai frecvente greșeli de ortografie:

mai / m-ai — În luna mai înfloresc teii. / Tu m-ai ajutat la teme.
odată / o dată — A fost odată ca niciodată. (cândva) / Am citit textul o dată, nu de două ori.
sa / s-a — Cartea sa e pe masă. / El s-a întors acasă.
la / l-a — Merg la școală. / Mama l-a chemat pe fratele meu.

Trucul: dacă poți despărți grupul în două cuvinte cu roluri gramaticale proprii („m-ai" = pe mine + ai), se scrie cu cratimă.

Omonime sau cuvânt polisemantic?

E diferența esențială, cerută des la examen:

Omonime — sensurile nu au nicio legătură între ele: „leu" (animal) și „leu" (bani). Dicționarul le dă articole separate.
Cuvânt polisemantic — sensurile sunt înrudite, pornesc din același sens de bază: „picior" de om → picior de scaun → picior de munte. Dicționarul le grupează într-un singur articol.

Testul rapid: întreabă-te dacă un sens a putut lua naștere din celălalt. Piciorul scaunului „seamănă" cu piciorul omului (sens înrudit — polisemie); broasca de la ușă nu are nimic din broasca de baltă la origine clară pentru vorbitor (omonimie).

Întrebări frecvente

Ce sunt omonimele?

Omonimele sunt cuvinte cu aceeași formă, dar cu sensuri complet diferite, fără nicio legătură între ele: „bancă" (de stat în parc) și „bancă" (instituție financiară), „leu" (animal) și „leu" (moneda României). În dicționar apar ca articole separate.

Care este diferența dintre omonime și cuvintele polisemantice?

La cuvintele polisemantice sensurile sunt înrudite, pornesc dintr-un sens de bază („picior" de om, de scaun, de munte). La omonime sensurile nu au nicio legătură: „broască" (animalul) și „broască" (mecanismul ușii) doar seamănă ca formă. Dicționarul le tratează în articole separate.

Ce sunt omofonele?

Omofonele sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care se rostesc la fel, dar se scriu diferit: „mai" (luna) și „m-ai" (m-ai văzut), „odată" (cândva) și „o dată" (o singură dată). Contextul și analiza gramaticală arată scrierea corectă.