Omografele — aceeași scriere, accent diferit

Ce sunt omografele: cuvinte scrise identic, dar cu accent și sens diferit — véselă/vesélă, cópii/copíi, ácele/acéle. Explicații pentru gimnaziu.

Omografele

Omografele sunt cuvinte care se scriu identic, dar se pronunță diferit — accentul cade pe silabe diferite — și au sensuri diferite. În scris arată la fel; abia când le rostim se vede deosebirea.

Omografele sunt considerate un tip de omonime: forma scrisă coincide, sensurile nu au legătură între ele.

Exemple de omografe

Accentul este marcat aici cu vocale accentuate (é, í, ó, á) doar pentru claritate — în scrierea obișnuită a limbii române accentul nu se notează.

Scriere	Pronunție 1 — sens	Pronunție 2 — sens
vesela	vésela — bucuroasă, plină de voie bună	veséla — totalitatea farfuriilor și tacâmurilor
copii	cópii — reproduceri ale unui document	copíi — mai mulți copii (băieți și fete)
acele	ácele — acele de cusut (mai multe ace)	acéle — adjectiv pronominal demonstrativ (acele cărți)
torturi	tórturi — prăjituri festive (mai multe torturi)	tortúri — chinuri, suferințe
companie	compánie — tovărășie; firmă	companíe — subunitate militară

Rolul accentului

În limba română, accentul este liber — poate cădea pe silabe diferite — și de aceea poate deosebi sensuri. La omografe, accentul este singurul semn care desparte două cuvinte diferite:

Fetița véselă cânta prin casă. (bucuroasă)
Am așezat veséla pe masă înainte de cină. (farfuriile)
Profesorul a cerut două cópii după adeverință. (reproduceri)
În curte se jucau mai mulți copíi. (băieți și fete)

Cum le deosebești din context

Citește propoziția întreagă înainte de a pronunța cuvântul — cuvintele din jur arată sensul.
Identifică sensul: despre ce este vorba — bucurie sau farfurii? documente sau elevi?
Sensul impune accentul: odată ales sensul, pronunția vine de la sine.

La lectura cu voce tare (inclusiv la ora de română), omografele sunt capcane clasice: cine citește mecanic, fără să înțeleagă textul, pune accentul greșit și schimbă sensul propoziției.

Omografe, omofone, omonime — pe scurt

Omonimele propriu-zise — identice și în scris, și în pronunție: bancă / bancă.
Omografele — identice doar în scris; accent diferit: véselă / vesélă.
Omofonele — identice doar în pronunție; scriere diferită: mai / m-ai.

Întrebări frecvente

Ce sunt omografele?

Omografele sunt cuvinte care se scriu identic, dar se pronunță diferit — accentul cade pe silabe diferite — și au sensuri diferite: véselă (bucuroasă) / vesélă (farfurii și tacâmuri), cópii (mai mulți copii) / copíi (reproduceri ale unui document).

Cum deosebesc omografele dacă în scris arată la fel?

Din context: cuvintele din jur arată sensul, iar sensul impune accentul. În „fata véselă zâmbea", e vorba de bucurie; în „a spălat veséla", e vorba de farfurii. Citește propoziția întreagă înainte de a pronunța cuvântul.

Omografele sunt omonime?

Da, omografele sunt considerate un tip de omonime: au aceeași formă scrisă și sensuri diferite. Spre deosebire de omonimele propriu-zise, ele se deosebesc în vorbire prin locul accentului.