Preț mare, nu preț scump — forma corectă și de ce

„preț mare", nu „preț scump". Regula pe scurt

Scump este însușirea mărfii, nu a prețului. Un obiect este scump; prețul lui este mare, ridicat, exagerat. Construcția „preț scump" amestecă cele două planuri și spune de două ori același lucru.

De ce e greșit: logica sensului

Sensul de dicționar al lui „scump" este care costă mult, care are un preț mare. Înlocuiește-l în expresie:

• „preț scump" = „preț care are un preț mare" — repetiție inutilă, deci pleonasm.
• Prețul nu poate costa ceva; prețul este ceea ce costă produsul.

Este exact aceeași situație ca la „preț ieftin", doar la celălalt capăt al scării.

„scump" — despre produs

Adjectivul se acordă cu obiectul cumpărat:

• Telefonul acesta este scump.
• Mi-am dorit o bicicletă, dar era prea scumpă.
• Manualele auxiliare sunt scumpe anul acesta.

„mare / ridicat" — despre preț

Când vorbești chiar despre sumă, folosește adjective potrivite unei valori:

• Telefonul are un preț mare.
• Prețurile sunt ridicate în zona centrală.
• A cerut un preț exagerat pentru un lucru vechi.
• La munte, prețurile cresc iarna. (nu „se scumpesc prețurile")

Testul practic

Pune întrebarea: ce anume costă mult? Dacă răspunsul este un lucru, folosește scump. Dacă răspunsul este o sumă, folosește mare. Al doilea truc, la fel de sigur: înlocuiește adjectivul cu definiția lui. Dacă rezultatul sună „preț care are preț mare", construcția trebuie schimbată.

Exemple comparate

Greșeli frecvente

• ❌ Nu îl cumpăr, are prețul prea scump. → ✅ Nu îl cumpăr, are prețul prea mare.
• ❌ Am văzut un abonament cu preț scump. → ✅ Am văzut un abonament scump.
• ❌ Prețurile de la mare sunt foarte scumpe. → ✅ Prețurile de la mare sunt foarte mari.
• Reține perechea completă: marfa e ieftină sau scumpă, prețul e mic sau mare.