„ia" / „i-a" și „iau" / „i-au" — cum le deosebim

Cum deosebim „ia" de „i-a" și „iau" de „i-au": regula de verificare, exemple corecte și greșeli frecvente. Ortograme explicate pentru gimnaziu.

„ia" / „i-a" și „iau" / „i-au"

Sunt patru forme corecte, dar cu sensuri complet diferite. Cheia: cratima apare când sunt două cuvinte — pronumele îi (scurtat i-) plus un verb auxiliar.

„ia" — verbul a lua (sau interjecție)

El ia notițe la fiecare oră. (ce face? — ia)
Ia umbrela, plouă! (imperativ)
Ia te uită cine a venit! (interjecție)

„i-a" — îi + a (+ participiu)

Bunica i-a dat un măr. (= a dat lui/ei un măr)
Profesorul i-a explicat lecția.

Verificare: întreabă „cui?". Dacă răspunsul e „lui/ei", scrii cu cratimă.

„iau" — verbul a lua (eu / ei)

Eu iau autobuzul de la ora opt.
Ei iau masa împreună.

„i-au" — îi + au (+ participiu)

Colegii i-au adus tema. (= au adus lui/ei)
Părinții i-au cumpărat o bicicletă.

Tabel recapitulativ

Forma	Ce este	Exemplu	Verificare
ia	verbul „a lua" (el/ea) sau interjecție	Ea ia un măr.	ce face? → ia
i-a	îi + a	I-a dat un măr.	cui? → lui/ei
iau	verbul „a lua" (eu/ei)	Eu iau cina.	ce fac? → iau
i-au	îi + au	I-au dat un măr.	cui? → lui/ei

Greșeli frecvente

❌ El ia spus adevărul. → ✅ El i-a spus adevărul.
❌ Eu i-au cartea cu mine. → ✅ Eu iau cartea cu mine.
❌ Prietenii ia-u felicitat. → ✅ Prietenii l-au felicitat / i-au transmis felicitări. (cratima nu se pune niciodată între „a" și „u")

Întrebări frecvente

Când scriem „ia" legat?

„Ia" legat este verbul „a lua" la prezent, persoana a III-a (el/ea ia) sau la imperativ (Ia cartea!). Poate fi și interjecție: „Ia te uită!". Un singur cuvânt, fără cratimă.

Când scriem „i-a" cu cratimă?

„I-a" = pronumele „îi" (scurtat „i-") + auxiliarul „a": i-a dat, i-a spus. După „i-a" urmează un participiu, iar „i-" înseamnă „lui/ei": i-a dat = a dat lui/ei.

Cum verific rapid „iau" față de „i-au"?

„Iau" = verbul „a lua", persoana I sau a III-a plural (eu iau, ei iau). „I-au" = îi + au, urmat de participiu: i-au adus = au adus lui/ei. Dacă poți întreba „cui?", e cu cratimă.