Minim sau minimum — forma corectă și de ce
Se spune „minim" sau „minimum"? Regula explicată simplu, cu exemple corecte și greșite. Greșeli frecvente de exprimare, pentru clasele V–VIII.
„minim" sau „minimum"? Regula pe scurt
Perechea funcționează exact ca „maxim" și „maximum", doar că arată limita de jos, nu pe cea de sus. „Minim" este adjectiv și se acordă cu substantivul; „minimum" este adverb sau substantiv și nu se acordă niciodată.
„minim" — adjectiv, se acordă
Însoțește un substantiv și îi arată însușirea „cel mai mic". Își schimbă forma după genul și numărul acestuia: minim, minimă, minimi, minime.
- A depus un efort minim și tot a luat notă bună.
- Salariul minim a crescut anul acesta.
- Este nevoie de o sumă minimă pentru înscriere. (feminin singular)
- Magazinul are prețuri minime în această perioadă. (feminin plural)
- Rezultatele s-au obținut cu timpi minimi. (masculin plural)
„minimum" — adverb sau substantiv, formă fixă
Ca adverb arată o cantitate-limită și înseamnă „cel puțin". Stă de obicei înaintea unui numeral sau lângă un verb:
- Compunerea trebuie să aibă minimum 150 de cuvinte. (= cel puțin 150)
- Așteptăm minimum o jumătate de oră.
- A învățat minimum, cât să treacă testul.
Ca substantiv numește pragul de jos, cantitatea cea mai mică. Atunci primește articol sau determinant:
- Aștept un minimum de respect din partea ta.
- A făcut minimumul necesar ca să promoveze.
Testul practic
- Merge acordul? Dacă în locul cuvântului poți spune minimă / minimi / minime, e adjectiv → minim. („efort minim" → „sumă minimă".)
- Merge „cel puțin"? Dacă poți înlocui cuvântul cu cel puțin, e adverb → minimum. („minimum 20 de cuvinte" → „cel puțin 20 de cuvinte".)
- Al treilea semn: dacă în fața cuvântului poți pune un / -ul („un minimum", „minimumul"), e substantiv, deci tot minimum.
Exemple comparate
| Greșit | Corect | De ce |
|---|---|---|
| efort minimum | efort minim | determină substantivul → adjectiv, cu acord |
| sumă minimum | sumă minimă | substantiv feminin → adjectivul se acordă |
| minim 20 de cuvinte | minimum 20 de cuvinte | înseamnă „cel puțin" → adverb, formă fixă |
| un minim de respect | un minimum de respect | are articolul „un", deci e substantiv |
| a muncit minim | a muncit minimum | determină un verb → adverb |
Greșeli frecvente
- ❌ Cu un efort minimum poți lua nota 8. → ✅ Cu un efort minim poți lua nota 8.
- ❌ Textul are minim 100 de cuvinte. → ✅ Textul are minimum 100 de cuvinte.
- ❌ Vârsta minimum este de 14 ani. → ✅ Vârsta minimă este de 14 ani.
- ❌ Aștept un minim de politețe. → ✅ Aștept un minimum de politețe.
- Nu există formele minimumă sau minimume: „minimum" nu se acordă niciodată.
Întrebări frecvente
Când folosim „minim"?
„Minim" este adjectiv și se acordă cu substantivul pe care îl determină: efort minim, salariu minim, sumă minimă, prețuri minime, coeficienți minimi. Dacă forma cuvântului se schimbă după substantiv, atunci e adjectiv și se scrie „minim".
Când folosim „minimum"?
„Minimum" este adverb sau substantiv și rămâne mereu neschimbat. Ca adverb înseamnă „cel puțin": compunerea are minimum 150 de cuvinte. Ca substantiv denumește limita de jos și poate primi articol: un minimum de respect, minimumul necesar.
Care e testul rapid pentru „minim" și „minimum"?
Dacă poți face acordul (minimă, minimi, minime), cuvântul e adjectiv și scrii „minim". Dacă poți înlocui cuvântul cu „cel puțin" și propoziția rămâne corectă, scrii „minimum": „minimum 20 de cuvinte" = „cel puțin 20 de cuvinte".
Utile pentru școală· din aceeași rețea