Enumerația și repetiția — definiții și exemple

Enumerația și repetiția

Enumerația și repetiția sunt două figuri de stil care lucrează cu numărul cuvintelor: una înșiră termeni diferiți, cealaltă reia același termen. Amândouă sunt ușor de recunoscut într-un text și de aceea apar des în cerințele de la Evaluarea Națională.

Enumerația

Enumerația este înșiruirea a doi sau mai mulți termeni de același fel — de obicei aceeași parte de vorbire și aceeași funcție sintactică — despărțiți prin virgulă sau legați prin conjuncții.

• „În ghiozdan avea caiete, creioane, culori și o carte de povești." (exemplu construit) — enumerație de substantive: detaliază conținutul, îl face concret.
• „Era o zi senină, caldă și liniștită." (exemplu construit) — enumerație de adjective: adună mai multe însușiri, amplificând impresia de armonie.
• „Aleargă, sare, râde, cade și se ridică râzând." (exemplu construit) — enumerație de verbe: creează impresia de mișcare continuă, de vioiciune.

Efectele enumerației:

• Amplificare — tabloul pare mai bogat, mai plin: cu cât mai mulți termeni, cu atât mai copleșitoare imaginea.
• Detaliere — cititorul „vede" scena în amănunt, nu doar în linii mari.
• Gradație — dacă termenii sunt așezați crescător, enumerația construiește o tensiune (o adiere, un vânt, o furtună).
• Ritm — șirul de termeni grăbește sau rărește mersul frazei.

Repetiția

Repetiția este reluarea aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte într-un vers, într-o strofă sau într-un fragment, cu scopul de a accentua o idee, o stare sau o imagine.

• „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!" (V. Alecsandri, „Iarna") — repetiția verbului „ninge" sugerează ninsoarea fără sfârșit, care acoperă tot timpul și tot spațiul.
• „Vino, vino, nu mai sta!" (exemplu construit) — repetiția verbului la imperativ exprimă nerăbdarea, insistența celui care cheamă.
• „Departe, tot mai departe, se pierdea drumul." (exemplu construit) — repetiția adverbului sugerează distanța care crește necontenit.

Forme ale repetiției pe care le poți numi în comentariu:

• Repetiția simplă — același cuvânt reluat imediat: „Vino, vino!"
• Repetiția la început de vers (numită și anaforă) — versurile succesive încep cu același cuvânt.
• Refrenul — un vers întreg reluat la sfârșitul fiecărei strofe; în „Somnoroase păsărele" de M. Eminescu, formula de despărțire încheie strofele ca o îngânare de cântec de leagăn.

Efectele repetiției: accentuarea unei idei, sugerarea duratei sau a monotoniei, exprimarea unei stări puternice (dor, nerăbdare, teamă), crearea muzicalității.

Enumerație sau repetiție? Tabel comparativ

Se pot combina. În versul lui Alecsandri, „ziua, noaptea, dimineața" formează o enumerație a momentelor zilei, iar „ninge" se repetă — cele două figuri se sprijină una pe alta: enumerația arată că ninge peste tot, repetiția că ninge fără încetare.

Cum comentezi (model în trei pași)

1. Numește figura și citează exact structura din text.
2. Arată ce fel de cuvinte sunt înșiruite sau repetate (substantive, verbe, adjective).
3. Explică efectul: ce imagine se construiește, ce stare se transmite.

Model: „Enumerația substantivelor «caiete, creioane, culori» detaliază lumea mică a școlarului și transmite bucuria pregătirii pentru prima zi de școală."

Greșeli frecvente

• Confundarea enumerației cu simpla listă. Ca să fie figură de stil, înșiruirea trebuie să aibă un efect artistic, nu doar să transmită informație (o listă de cumpărături nu e enumerație literară).
• Numirea repetiției fără explicarea efectului. „Este o repetiție" nu aduce puncte; explică de ce a repetat autorul cuvântul.
• Confuzia cu pleonasmul. Repetiția e voită și expresivă, pleonasmul e o greșeală de exprimare.
• Atribuirea greșită a versurilor. Citează numai versuri de care ești sigur; dacă nu ești sigur de autor, folosește un exemplu propriu și spune că este construit de tine.
• Uitarea enumerației de verbe. Nu doar substantivele se pot înșirui — verbele și adjectivele dau enumerații foarte expresive.